fruct

română

Variante

Etimologie

Din latină fructus.

Pronunție

  • AFI: /frukt/
  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
fruct
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fruct fructe
Articulat fructul fructele
Genitiv-Dativ fructului fructelor
Vocativ - -
  1. (bot.) produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele.
    Mănânc un fruct.
  2. (spec.) produse vegetale care servesc ca hrană.
  3. (fig.) produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.