legumă
română
Etimologie
Din latină legūmen.
Pronunție
- AFI: /le'gu.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului legumă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | legumă | legume |
| Articulat | leguma | legumele |
| Genitiv-Dativ | legumei | legumelor |
| Vocativ | legumă, legumo | legumelor |
- (bot.) nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului.
- (rar; de obicei la pl.) mâncare, hrană.
- (fig.) victima unui accident vascular cerebral cu funcțiile creierului grav afectate, menținut în viață cu ajutorul aparaturii de terapie intensivă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- legumar
- legumăreț
- legumărie
- legumărit
- legumi
Cuvinte compuse
- legumă-frunză
- legume-fructe
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.