ceapă
română
Etimologie
Din latină caepa, cēpa.
Pronunție
- AFI: /ˈʧe̯a.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceapă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceapă | cepe |
| Articulat | ceapa | cepele |
| Genitiv-Dativ | cepei | cepelor |
| Vocativ | ceapă, ceapo | cepelor |
- (bot.) (Allium cepa) plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese.
- (p.ext.) bulbul cepei, cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; (p.gener.): orice bulb al unei plante.
Sinonime
- 2: (bot.) bulb
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- ceapa-ciorii
- ceapă-ciorească
- ceapă-de-apă
- ceapă-de-mare
- ceapă de sămânță
Expresii
- Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată = se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.