ceapă

română

Etimologie

Din latină caepa, cēpa.

Pronunție

  • AFI: /ˈʧe̯a.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceapă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceapă cepe
Articulat ceapa cepele
Genitiv-Dativ cepei cepelor
Vocativ ceapă, ceapo cepelor
  1. (bot.) (Allium cepa) plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese.
  2. (p.ext.) bulbul cepei, cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; (p.gener.): orice bulb al unei plante.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată = se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.