usturoi
română
Etimologie
Din ustura + sufixul -oi.
Pronunție
- AFI: /us.tu'roj/
Substantiv
| Declinarea substantivului usturoi | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | usturoi | usturoi |
| Articulat | usturoiul | usturoii |
| Genitiv-Dativ | usturoiului | usturoilor |
| Vocativ | usturoiule | usturoilor |
- (bot.) (Allium sativum) plantă erbacee din familia liliaceelor, cu gust și miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al cărei bulb, format din mai mulți bulbi mici de formă lunguiață, are gust usturător, este bogat în substanțe nutritive și comestibil.
- (p.restr.) bulbul acestei plante; cățel din bulbul acestei plante.
Sinonime
- 1: (bot.) (Transilv.) ai
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- usturoi-de-leac
- usturoi-sălbatic
Cuvinte apropiate
- ustura
- usturare
- usturat
- usturător
- usturătură
- usturime
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă; condiment
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.