ustura

română

Etimologie

Din latină ustulare.

Pronunție

AFI: /us.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului ustura
Infinitiv	a ustura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	-
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să usture
Participiu	usturat
Conjugare	I

(v.tranz.) a provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură.
Îl ustură limba.
(fig.) a provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera.

Cuvinte derivate

Expresii

A ustura (pe cineva) inima (sau la inimă) = a simți o extraordinară durere sufletească

Traduceri

a supune unei senzații dureroase (prin urzicare, înțepare, arsură etc.)

albaneză: pickoj (shqip)
catalană: picar (català)
engleză: sting (English)
finlandeză: pistää (suomi)
franceză: piquer (français)
germană: stechen (Deutsch)
indoneziană: menyengat (Bahasa Indonesia)

interlingua: piccar (interlingua)
japoneză: 刺す (日本語) (sasu)
neerlandeză: steken (Nederlands)
portugheză: picar (português)
spaniolă: picar (español)
suedeză: svida (svenska)
turcă: sokmak (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.