căpățână

română

Etimologie

Din latina populară capitina.

Pronunție

  • AFI: /kə.pə'ʦɨ.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpățână
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpățână căpățâni
Articulat căpățâna căpățânile
Genitiv-Dativ căpățânii căpățânilor
Vocativ căpățână căpățânilor
  1. cap de animal mort sau tăiat pentru consum.
  2. cap de om mort desprins de trup; craniu.
  3. (ir.) cap (mare) de om.
  4. parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor.
    Căpățână de varză.
  5. nume dat unor obiecte de formă conică.
    Căpățână de zahăr.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.