căpățână
română
Etimologie
Din latina populară capitina.
Pronunție
- AFI: /kə.pə'ʦɨ.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului căpățână | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căpățână | căpățâni |
| Articulat | căpățâna | căpățânile |
| Genitiv-Dativ | căpățânii | căpățânilor |
| Vocativ | căpățână | căpățânilor |
- cap de animal mort sau tăiat pentru consum.
- cap de om mort desprins de trup; craniu.
- (ir.) cap (mare) de om.
- parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor.
- Căpățână de varză.
- nume dat unor obiecte de formă conică.
- Căpățână de zahăr.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.