tăiat

Etimologie

Din verbul a tăia.

Pronunție

• AFI: /təˈjat/

Substantiv

1. faptul de a (se) tăia.

Adjectiv

1. care este despărțit, separat în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; despicat.
2. (despre filele unei cărți necitite) desprins, desfăcut la margini.
3. (despre texte, filme etc.) din care s-a suprimat o parte.
4. (despre țesături) destrămat în direcția firului țesut sau la îndoituri.
5. (despre anumite preparate culinare) cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare.
6. rănit cu un obiect tăios.
7. (despre păsări, animale) care a fost sacrificat (în scopul valorificării).
8. (despre răsuflare, respirație) cu ritmul slăbit, oprit.
9. (despre un pachet de cărți de joc) despărțit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra.

Etimologie

Din tăia.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru tăia.

Anagrame

• ațâți

Referințe

• DEX '98 via DEX online