greșeală
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /greˈʃe̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului greșeală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | greșeală | greșeli |
| Articulat | greșeala | greșelile |
| Genitiv-Dativ | greșelii | greșelilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere).
- (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc.
- Greșeli în vorbire.
- Greșeală de tipar.
- O greșeală de calcul.
Sinonime
- 1: vină, păcat; cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, meteahnă, neajuns, viciu
- 2: eroare, incorectitudine, inexactitate
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Fără greșeală = perfect.
- Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat.
Traduceri
eroare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.