deficiență

română

Etimologie

Din franceză déficience < latină deficientia.

Pronunție

  • AFI: /de.fi.ʧiˈen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
deficiență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deficiență deficiențe
Articulat deficiența deficiențele
Genitiv-Dativ deficienței deficiențelor
Vocativ deficiență deficiențelor
  1. scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă.
  2. lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.