absență
| Vezi și : absenta |
română
Etimologie
Din franceză absence < latină absentia.
Pronunție
- (hipercorectă) AFI: /abˈsen.ʦə/
- (asimilare) AFI: /apˈsen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului absență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | absență | absențe |
| Articulat | absența | absențele |
| Genitiv-Dativ | absenței | absențelor |
| Vocativ | absențo | absențelor |
- lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle.
- Absența lui a fost remarcată.
- (concr.) semn cu care se notează această lipsă.
- pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței; leșin.
- (fig.) lipsă de atenție, distracție, indiferență a cuiva.
Sinonime
- 1: lipsă, (rar) lipsire
- 3: leșin
- 4: distracție, indiferență, neatenție
Antonime
- 1: prezență
Cuvinte apropiate
- absent
- absenta
- absentare
- absenteism, absenteizm
- absenteist
Traduceri
lipsă a unei persoane din locul unde ar trebui să fie
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.