absență

Vezi și : absenta

română

Etimologie

Din franceză absence < latină absentia.

Pronunție

  • (hipercorectă) AFI: /abˈsen.ʦə/
  • (asimilare) AFI: /apˈsen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
absență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ absență absențe
Articulat absența absențele
Genitiv-Dativ absenței absențelor
Vocativ absențo absențelor
  1. lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle.
    Absența lui a fost remarcată.
  2. (concr.) semn cu care se notează această lipsă.
  3. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței; leșin.
  4. (fig.) lipsă de atenție, distracție, indiferență a cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.