distracție

română

Etimologie

Din franceză distraction < latină distractio.

Pronunție

  • AFI: /dis'trak.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
distracție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ distracție distracții
Articulat distracția distracțiile
Genitiv-Dativ distracției distracțiilor
Vocativ distracție distracțiilor
  1. ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement.
  2. lipsă de atenție, de concentrare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.