absenta
| Vezi și : absență |
română
Etimologie
Din franceză (s')absenter < latină absentare.
Pronunție
- (hipercorectă) AFI: /ab.senˈta/
- (cu asimilare) AFI: /ap.senˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) absenta | |
| Infinitiv | a (se) absenta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) absentez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) absenteze |
| Participiu | absentat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre persoane) a lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față.
- (v.refl.) a se îndepărta, a se separa de sine.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- absentare
Cuvinte apropiate
- absent
- absenteism, absenteizm
- absenteist
- absență
Traduceri
a lipsi, a fi absent
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.