scădere
română
Etimologie
Din a scădea.
Pronunție
- AFI: /skə'de.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului scădere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scădere | scăderi |
| Articulat | scăderea | scăderile |
| Genitiv-Dativ | scăderii | scăderilor |
| Vocativ | scădere | scăderilor |
- acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor).
- una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul.
- defect, cusur, lipsă, imperfecțiune.
- (înv.) pierdere, diminuare a valorii.
Traduceri
Traduceri
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.