cusur

română

Etimologie

Din turcă kusur.

Pronunție

  • AFI: /ku'sur/


Substantiv


Declinarea substantivului
cusur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cusur cusururi
Articulat cusurul cusururile
Genitiv-Dativ cusurului cusururilor
Vocativ cusurule cusururilor
  1. imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; (p.ext.) viciu.
  2. (înv.) rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată).
  3. (înv.) aluzie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.