viciu

română

Variante

Etimologie

Din franceză vice < latină vitium.

Pronunție

  • AFI: /ˈvi.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
viciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viciu vicii
Articulat viciul viciile
Genitiv-Dativ viciului viciilor
Vocativ viciule viciilor
  1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.).
  2. (fig.) pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare.
  3. neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.