corectitudine

română

Etimologie

Din corect + sufixul -itudine (după promptitudine etc.).

Pronunție

  • AFI: /ko.rek.ti'tu.di.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
corectitudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corectitudine invariabil
Articulat corectitudinea invariabil
Genitiv-Dativ corectitudinii invariabil
Vocativ corectitudine invariabil
  1. calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.
  2. ținută sau purtare corectă; cinste.
  3. (log.) însușire a gândirii care respectă legile logice.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.