neplăcere

română

Etimologie

Din ne- + plăcere.

Pronunție

  • AFI: /ne.plə'ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
neplăcere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ neplăcere neplăceri
Articulat neplăcerea neplăcerile
Genitiv-Dativ neplăcerii neplăcerilor
Vocativ neplăcere neplăcerilor
  1. stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, (p.ext.) de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust.
  2. necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.