faptă

română

Etimologie

Din latină facta (pluralul lui factum) devenit singularul feminin.

Pronunție

  • AFI: /'fap.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
faptă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ faptă fapte
Articulat fapta faptele
Genitiv-Dativ faptei faptelor
Vocativ faptă faptelor
  1. acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.