săvârșit

română

Etimologie

Din verbul a săvârși.

Pronunție

  • AFI: /sə.vɨrˈʃit/


Substantiv


Declinarea substantivului
săvârșit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ săvârșit săvârșituri
Articulat săvârșitul săvârșiturile
Genitiv-Dativ săvârșitului săvârșiturilor
Vocativ ' '
  1. (înv.) sfârșit.
  2. (înv. și rar) rezultat.
  3. (înv. și rar) folos.
  4. moarte.
  5. săvârșire.
  6. scop.
  7. intenție.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

  • Fără săvârșit = etern.

Expresii

  • A aduce la săvârșit = a săvârși
  • A ieși la săvârșit = a reuși să termine


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
săvârșit
Singular Plural
Masculin săvârșit săvârșiți
Feminin săvârșită săvârșite
Neutru săvârșit săvârșite
  1. (înv.) ceea ce a ajuns sau a fost dus până la capăt.
  2. perfect.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • timp săvârșit


Traduceri

Etimologie

Din săvârși.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru săvârși.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.