insuficiență
română
Etimologie
Din latină insuficientia, italiană insufficienza.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului insuficiență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | insuficiență | insuficiențe |
| Articulat | insuficiența | insuficiențele |
| Genitiv-Dativ | insuficienței | insuficiențelor |
| Vocativ | insuficiență | insuficiențelor |
- stare, situație a ceea ce este insuficient.
- incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.