normal

română

Etimologie

Din franceză normal < latină normalis, italiană normale.

Pronunție

  • AFI: /norˈmal/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
normal
Singular Plural
Masculin normal normali
Feminin normală normale
Neutru normal normale
  1. (adesea adverbial) care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural.
  2. (spec.) sănătos (din punct de vedere fizic și psihic).
  3. care este conform cu o normă.
  4. (despre mărimi) a cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.