conică


română

Etimologie

Din conic.

Pronunție

  • AFI: /ko'ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
conică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conică conice
Articulat conica conicele
Genitiv-Dativ conicei conicelor
Vocativ conico conicelor
  1. curbă rezultată din intersectarea unui con circular cu un plan.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.