curbă

română

Etimologie

Din curb.

Pronunție

  • AFI: /ˈkur.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
curbă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curbă curbe
Articulat curba curbele
Genitiv-Dativ curbei curbelor
Vocativ curbo curbelor
  1. figură geometrică având o singură dimensiune; linie care nu este dreaptă.
  2. linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile, trecute una în abscise și cealaltă în ordonate.
  3. porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă, care racordează două aliniamente continuative ale căii respective.
  4. linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen.
    Curbă de temperatură.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A lua curba = (despre vehicule) a vira, a coti


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.