special
română
Etimologie
Din franceză spécial < latină specialis.
Pronunție
- AFI: /spe.ʧi'al/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului special | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | special | speciali |
| Feminin | specială | speciale |
| Neutru | special | speciale |
- care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; (p.ext.) ieșit din comun, deosebit de bun, de valoros; excepțional.
- (despre ediții de presă, publicații) publicat cu o ocazie deosebită sau la o dată festivă.
- care aparține unei anumite specialități, de strictă specialitate.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) În special = mai ales, îndeosebi; în mod particular, în speță.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.