eclipsă

Etimologie

Din franceză éclipse < latină eclipsis.

Pronunție

• AFI: /e'klip.sə/

Substantiv

1. dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru.
2. intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri.
3. instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.
4. (fig.) dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva.
5. întunecare temporară a cunoștintei; absență.
6. scădere a forței creatoare a unei persoane.

Anagrame

• alipesc
• plescăi
• sclipea

Referințe

• DEX '98 via DEX online