Pământ
| Vezi și : pământ, pâmant |
română
Etimologie
Confer pământ.
Pronunție
- AFI: /pəˈmɨnt/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Pământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Pământ | invariabil |
| Articulat | Pământul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | Pământului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (astron.) planetă a sistemului solar, locuită de oameni; (p.ext.) oamenii care locuiesc pe această planetă.
Sinonime
Cuvinte compuse
- Pământul făgăduinței
Cuvinte apropiate
- împământeni
- împământenire
- împământenit
- pământ
- pământean, pământeană, pământeancă
- pământenesc
- pământeni
- pământenire
- pământenit
- pământesc
- pământiu
- pământos
- pămânțel
- subpământean
- subpământesc, subpământic
Expresii
- De când (e lumea și) Pământul sau cât e lumea și Pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată
- La capătul (sau marginile) Pământului = foarte departe
Vezi și
sateliți naturali
|
Traduceri
planetă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.