Neptun

Vezi și : neptun, Neptün

română

Etimologie

Din latină Neptūnus, care provine din proto-indo-europeană *nébʰos‎ („nor”). Înrudit cu greacă antică νέφος‎ (néphos) și sanscrită नभस्‎ (nábhas).

Pronunție

  • AFI: /nep'tun/


Nume propriu


Declinarea substantivului
Neptun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Neptun invariabil
Articulat Neptun invariabil
Genitiv-Dativ lui Neptun invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (mitol.; în mitologia romană) zeul mării și cutremurelor.
  2. (astron.) a opta și cea mai îndepărtată planetă de Soare din sistemul solar, numită după zeul roman al mării, este cea de a patra planetă după diametru și a treia după masă.
  3. (geogr.) stațiune balneoclimaterică ce aparține municipiului Mangalia.

Sinonime

  • 1: (în mitologia grecească) Poseidon
  • 2: (astron.)

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





aromână

(armãneashti)

Etimologie

Din latină Neptūnus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Neptun m.

  1. (astron.) Neptun

Referințe





germană

(Deutsch)

Etimologie

Din latină Neptūnus.

Pronunție

  • AFI: /nɛpˈtuːn/
  • AFI: /ˈnɛptuːn/


Nume propriu


Declinarea substantivului
der Neptun
m. Singular Plural
Nominativ der Neptun invariabil
Acuzativ den Neptun invariabil
Dativ dem Neptun invariabil
Genitiv des Neptuns invariabil
  1. (mitol.) Neptun
  2. (astron.) Neptun
    Die Oberfläche des Neptuns ist blau.

Vezi și

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.