Mercur

Vezi și : mercur

română

Variante

  • (mitol.) Mercurius

Etimologie

Din latină Mercurius, poate din merx‎ („produs, marfă”), sau, din limba etruscă. Echivalent cu zeul Ἑρμῆς‎ (Hermês) din mitologia greacă.

Pronunție

  • AFI: /mer'kur/


Nume propriu


Declinarea substantivului
Mercur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ Mercur invariabil
Articulat Mercur invariabil
Genitiv-Dativ lui Mercur invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (mitol.; în mitologia romană) zeul roman al comerțului, elocvenței și hoților, corespondentul său din mitologia greacă este Hermes (ambii mesageri al zeilor).
  2. (astron.) planeta cea mai apropiată de Soare, orbitându-l o dată la fiecare 88 zile.

Sinonime

  • 1: (în mitologia grecească) Hermes
  • 2: (astron.)

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





aromână

(armãneashti)

Etimologie

Din latină Mercurius, poate din merx‎ („produs, marfă”), sau, din limba etruscă. Echivalent cu zeul Ἑρμῆς‎ (Hermês) din mitologia greacă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Nume propriu

Mercur m.

  1. (astron.) Mercur

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.