hoț

română

Etimologie

Cuvânt autohton

Pronunție

  • AFI: /hoʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
hoț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hoț hoți
Articulat hoțul hoții
Genitiv-Dativ hoțului hoților
Vocativ hoțule hoților
  1. o persoană care fură.
  2. (Adjectival) care fură; (cu sens atenuat) viclean.
  3. (Fam.) om ștrengar, șiret.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.