prădător

română

Etimologie

Din a prăda + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /prə.də'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
prădător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prădător prădători
Articulat prădătorul prădătorii
Genitiv-Dativ prădătorului prădătorilor
Vocativ prădătorule prădătorilor
  1. (rar) persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț.
  2. (reg.) om risipitor, cheltuitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.