risipitor

română

Etimologie

Din a risipi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ri.si.pi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
risipitor
Singular Plural
Masculin risipitor risipitori
Feminin risipitoare risipitoare
Neutru risipitor risipitoare
  1. care își risipește averea, bunurile; cheltuitor.
  2. (înv.) care produce ruină; nimicitor, distrugător.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.