distrugător

română

Etimologie

Din a distruge + sufixul -ător (după franceză destructeur).

Pronunție

  • AFI: /dis.tru.gə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
distrugător
Singular Plural
Masculin distrugător distrugători
Feminin distrugătoare distrugătoare
Neutru distrugător distrugătoare
  1. care distruge; nimicitor, distructiv.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
distrugător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ distrugător distrugătoare
Articulat distrugătorul distrugătoarele
Genitiv-Dativ distrugătorului distrugătoarelor
Vocativ distrugătorule distrugătoarelor
  1. navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.