torpilă

română

Etimologie

Din franceză torpille.

Pronunție

  • AFI: /tor.pi'lə/


Verb


Conjugarea verbului
torpila
Infinitiv a torpila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
torpilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să torpileze
Participiu torpilat
Conjugare I
  1. proiectil submarin autopropulsat, care este lansat și dirijat pentru a scufunda navele.
  2. pește marin de talie mare, cu solzi cartilaginoși, care produce descărcări electrice la atingere cu prada.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.