armament

română

Etimologie

Din franceză armement < latină armamentum.

Pronunție

  • AFI: /ar.ma'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
armament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armament armamente
Articulat armamentul armamentele
Genitiv-Dativ armamentului armamentelor
Vocativ armamentule armamentelor
  1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.