marfă
română
Etimologie
Din maghiară marha „vită”.
Pronunție
- AFI: /ˈmar.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marfă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marfă | mărfuri |
| Articulat | marfa | mărfurile |
| Genitiv-Dativ | mărfii | mărfurilor |
| Vocativ | marfă | mărfurilor |
- produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării.
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale
- (rar) Altă marfă, = se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.