vită
| Vezi și : vita, Vita, viță |
română
Etimologie
Din latină vīta („viață”). Înrudit cu italian vita, provensală vida, catalană vida, spaniolă vida, portugheză vida și franceză vie.
Semantismul este curios. S-a explicat prin intermediul unei echivalențe între ideea de „viață” și cea de „a fi viu” (Șeineanu, Tiktin), și chiar printr-o contaminare cu slavă (veche) životŭ („viață” și „animal”). Este posibil și să fie vorba de o evoluție de la ideea de „viață” la cea de „mijloc de trai” sau „aliment”, ca în spaniolă vida, care uneori ajunge să însemne „aliment”, confer franceză viande.
Pronunție
- AFI: /ˈvi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vită | vite |
| Articulat | vita | vitele |
| Genitiv-Dativ | vitei | vitelor |
| Vocativ | vită | vitelor |
- (zool.) nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; (p.gener.) animal.
- [(fig.) epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost.
Sinonime
- 1: (zool.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- ciugulitorul vitelor
- vite cornute
- vite mari, vite albe
- vite mici, vite mărunte
Vezi și
Traduceri
denumire pentru boi și vaci
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.