viță

Etimologie

Din latină *vῑtĕa (= vitis). Confer italiană (dialectală) vittsa și franceză vis.

Pronunție

• AFI: /ˈvi.tsə/

Substantiv

I.

1. (bot.) (Vitis) (adesea determinat prin „de-vie”) nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, din care ies mlădițe cu cârcei agățători, cu frunze mari, crestate adânc și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri și de varietăți; vie.

   Frunză de viță; plantează viță.

2. (bot.) fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței; (p.gener.) curpen, vrej.

   Butucul de vie are mai multe vițe.

II.

1. (pop.) șuviță de păr.
2. (spec.) fiecare dintre firele, șuvițele etc., din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect.
3. (mar.) parâmă de sârmă.
4. (fig.) descendent, urmaș, vlăstar; (p.ext.) neam; soi, fel.

Vezi și

Referințe

• DEX '98 via DEX online