strugure

română

Variante

Etimologie

Cuvânt autohton.

Alternativ pluralul singularizat al lui strug < greacă τρύγος (trýgos), τρυγή (trygí) ("recoltă de struguri").

Pronunție

  • AFI: /'stru.gu.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strugure
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strugure struguri
Articulat strugurele strugurii
Genitiv-Dativ strugurelui strugurilor
Vocativ ' '
  1. fructul viței de vie, în formă de ciorchine; poamă.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • strugurar
  • struguraș
  • strugurărie
  • strugurel
  • struguriță
  • struguriu
  • struguroc
  • struguroi
  • strugușor

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.