strugure
română
Variante
- (pop.) strugur
Etimologie
Cuvânt autohton.
Alternativ pluralul singularizat al lui strug < greacă τρύγος (trýgos), τρυγή (trygí) ("recoltă de struguri").
Pronunție
- AFI: /'stru.gu.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strugure | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strugure | struguri |
| Articulat | strugurele | strugurii |
| Genitiv-Dativ | strugurelui | strugurilor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- măr strugureț
- strugure-spinos
- strugurii-ursului
Cuvinte apropiate
Traduceri
fruct
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.