strugurel

română

Etimologie

Din strugure + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /stru.gu'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
strugurel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strugurel strugurei
Articulat strugurelul strugureii
Genitiv-Dativ strugurelului strugureilor
Vocativ strugurelule strugureilor
  1. diminutiv al lui strugure; struguraș.
  2. (bot.; reg.; la pl.) coacăze.

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • strugurar
  • strugurărie
  • strugure
  • struguriță
  • struguriu
  • struguroc
  • struguroi
  • strugușor


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.