marfagiu

română

Etimologie

Din marfă + sufixul -agiu.

Pronunție

  • AFI: /mar.faˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
marfagiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marfagiu marfagii
Articulat marfagiul marfagiii
Genitiv-Dativ marfagiului marfagiilor
Vocativ marfagiule marfagiilor
  1. (înv. și reg.) negustor ambulant.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.