pămânțel

română

Etimologie

Din pământ + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /pə.mɨn'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
pămânțel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pămânțel pămânțele
Articulat pămânțelul pămânțelele
Genitiv-Dativ pămânțelului pămânțelelor
Vocativ pămânțelule pămânțelelor
  1. diminutiv al lui pământ.
  2. argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor.
  3. (geol.) diatomit; kiselgur.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.