depune

română

Etimologie

Din latină deponere (cu sensurile franceză déposer).

Pronunție

  • AFI: /deˈpu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) depune
Infinitiv a (se) depune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) depun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) depună
Participiu depus
Conjugare III

I.

  1. (v.tranz.) a lăsa un obiect din mână, punându-l undeva.
    A depune geamantanul la gară.
  2. (v.tranz.) (despre animale care se înmulțesc prin ouă) a elimina ouăle (la loc potrivit).
  3. (v.refl.) (despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) a se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta.
    S-a depus mult praf pe ...

II.

  1. (v.intranz.) (reg.; despre vaci, bivolițe etc.) a-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete.

Sinonime

I.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară)
  • A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei
  • A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.)
  • A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui
  • (rar) A depune un examen = a da un examen
  • A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării
  • A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.