găină
| Vezi și : găina, gaina |
română
Etimologie
Din latină gallīna, care provine din gallus („cocoș”).
Înrudit cu aromână gãljinã, asturiană gallina, catalană gallina, corsicană gallina, dalmată galaina, franceză geline, friulană gjaline, galiciană galiña, italiană gallina, occitană galina, portugheză galinha, retoromană giaglina, siciliană gaddina, spaniolă gallina și venețiană gaƚina.
Pronunție
- AFI: /gə'i.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului găină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | găină | găini |
| Articulat | găina | găinile |
| Genitiv-Dativ | găinii | găinilor |
| Vocativ | găină, găino | găinilor |
- (ornit.) (Gallus domestica) specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă; pasăre care face parte din această specie.
- (p.restr.) femela cocoșului.
Sinonime
- 1: (ornit.) (reg.) tiucă
Antonime
- 2: (ornit.) cocoș
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cvuinte compuse
|
|
Cuvinte apropiate
Expresii
- A avea orbul găinilor = a nu vedea bine, deslușit (mai ales seara)
- A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gâscă) ori pielea găinii (sau a gâștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică, de frig etc.)
- (intranz.; rar) A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat
- A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme
- A sta ca o găină (sau curcă) plouată = a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus
- A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se
- Cântă găina în casă = se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia
- De râsul găinilor = de nimic; de batjocură
Vezi și
vedeți și
Traduceri
pasăre
|
|
femela cocoșului
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.