hen

Vezi și : hēn, hén, hěn, hèn

bretonă

(brezhoneg)

Etimologie

Din proto-celtică *senos. Înrudit cu galeză hen și irlandeză sean.

Pronunție

  • AFI: /'hẽːn/


Adjectiv

hen

  1. bătrân, vechi, antic

Sinonime

  • kozh

Cuvinte derivate

  • henadur
  • henañ
  • henañded
  • henañvelezh
  • henaour
  • henaouriezh
  • hended
  • hender
  • henek
  • heniñ
  • henoniezh
  • henoniour

Cuvinte apropiate

  • hen-

Referințe




daneză

(dansk)

Etimologie

Probabil din proto-germanică *hina, *hinanō („de aici”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

hen

  1. aici
    Hvor skal du hen?

Cuvinte apropiate

  • henne

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie henne, heonne, hinne, din forma mai veche henene, heonenen, henen, din engleza veche heonan, hionan, heonane, heonone < proto-germanică *hina, *hinanō („de aici”).

Înrudit cu neerlandeză heen, germană hin și daneză hen.

Confer și hence.

Pronunție

  • AFI: /hɛn/


Adverb

hen (comp. more hen, sup. most hen)

  1. (dialectal) așadar, așa că, deci, de acea, prin urmare

Sinonime

  • hence

Etimologie

Din hen sau dintr-o variantă al lui hench.

Verb


Conjugarea verbului
to hen
Infinitiv to hen
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 hens
Trecut simplu henned
Participiu trecut henned
Participiu prezent henning
  1. (dialectal) a arunca, a azvârli

Sinonime

  • throw

Anagrame

  • Neh.
  • NHE

Variante

  • (ieșit din uz) henne

Etimologie

Din engleza medie, care provine din engleza veche henn, hænn < proto-germanică *hanjō.

Înrudit cu neerlandeză hen, germană Henne, islandeză hæna, daneză høne și suedeză höna.

În legătură și cu engleza veche hana („cocoș”).

Substantiv

hen, pl. hens

  1. (ornit.) femelă (de)
  2. (spec., ornit.) găină, cloșcă
  3. (argou) femeie, muiere, femeiușcă
  4. (fam.) femeia (care se va căsători) sărbătorită de prietenele ei ultima noapte celibatară

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • henbane
  • henpecked

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe




galeză

(Cymraeg)

Etimologie

Din proto-celtică *senos. Înrudit cu bretonă hen și irlandeză sean.

Pronunție

  • AFI: /heːn/


Adjectiv

hen

  1. bătrân, vechi, antic
    Gwisgais fy hen got ac euthum allan.

Sinonime

  • hynafol, oedrannus

Antonime

  • ifanc

Cuvinte derivate

  • henaidd
  • henaint
  • heneiddio

Cuvinte compuse

  • hen Adda
  • hen foi
  • hen geiliog
  • hen ffasiwn
  • mor hen â'r garreg

Referințe




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din neerlandeza veche hin < proto-germanică *himaz.

Pronunție

  • AFI: /ɦɛn/


Pronume

hen

  1. (pronume personal) i, le; pe ei, pe ele
    Hij zag hen in de vergaderingsruimte.

Cuvinte apropiate

Etimologie

Inevitabil din proto-germanică *hanjō.

Substantiv


Declinarea substantivului
hen
f. Singular Plural
Substantiv hen hennen
Diminutiv hennetje hennetjes
  1. (ornit.) femelă (de); găină
    De hen legt een ei in de ren.
  2. (ornit.) cloșcă
  3. (fig.) femeie

Sinonime

  • 1: (ornit.) kip, kieken
  • 2: (ornit.) kloek
  • 3: (fam.) kippetje, duifje

Vezi și

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.