bătrân

română

Etimologie

Din latină betranus (= veteranus).

Pronunție

  • AFI: /bə'trɨn/


Substantiv


Declinarea substantivului
bătrân
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bătrân bătrâni
Articulat bătrânul bătrânii
Genitiv-Dativ bătrânului bătrânilor
Vocativ bătrânule bătrânilor
  1. persoană în vârstă înaintată.
  2. (fam.) tată; (la pl.) părinți.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bătrân
Singular Plural
Masculin bătrân bătrâni
Feminin bătrână bătrâne
Neutru bătrân bătrâne
  1. care trăiește de mulți ani, care este înaintat în vârstă.
  2. (despre fața sau înfățișarea cuiva) care și-a pierdut frăgezimea, care trădează bătrânețe.
  3. care există de mult timp, de demult.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.