bătrânețe

română

Etimologie

Din bătrân + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /bə.trɨ'ne.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
bătrânețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bătrânețe bătrâneți
Articulat bătrânețea bătrânețile
Genitiv-Dativ bătrâneții bătrâneților
Vocativ bătrânețe bătrâneților
  1. etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om.
  2. (rar) bătrânime.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.