antebraț

română

Etimologie

Din ante- + braț. (după franceză avant-bras).

Pronunție

  • AFI: /an.te'braʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
antebraț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antebraț antebrațe
Articulat antebrațul antebrațele
Genitiv-Dativ antebrațului antebrațelor
Vocativ antebrațule antebrațelor
  1. parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.