articulație

română

Etimologie

Din franceză articulation < latină articulatio, articulationis.

Pronunție

  • AFI: /ar.ti.ku'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
articulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ articulație articulații
Articulat articulația articulațiile
Genitiv-Dativ articulației articulațiilor
Vocativ articulație articulațiilor
  1. legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură.
  2. legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod.
  3. legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct.
  4. (rar) articulare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.