bătrână

română

Etimologie

Din bătrân.

Pronunție

  • AFI: /bə'trɨ.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bătrână
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bătrână bătrâne
Articulat bătrâna bătrânele
Genitiv-Dativ bătrânei bătrânelor
Vocativ bătrâno bătrânelor
  1. persoană în vârstă înaintată.
  2. (fam.) mamă.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.