hun
română
Etimologie
Din franceză Huns < latină Hunni.
Pronunție
- AFI: /hun/
Substantiv
| Declinarea substantivului hun | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hun | huni |
| Articulat | hunul | hunii |
| Genitiv-Dativ | hunului | hunilor |
| Vocativ | hunule | hunilor |
- persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. iV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.